1) MS-DOS (Microsoft – Disk Operating System).
În 1981 firma Microsoft a lansat sistemul de operare IBM MS-DOS care în 1985 a devenit standardul sistemelor de operare pe microcalculatoare cu implementarea microprocesoarelor pe 16 biţi (I 8086, I 8088) MS-DOS versiunea 3.3; versiunile ulterioare oferă facilităţi pentru desfăşurarea activităţii utilizatorului prin punerea la dispoziţie a unor opţiuni de alegere din meniu, comparative cu versiunile anterioare care presupuneau cunoaşterea sintaxei fiecărei comenzi; drept urmare, software-ul special – denumit DOS SHELL – a făcut din sistemul de operare MS-DOS un sistem uşor de utilizat, cu meniu disponibil pentru comenzi. Ultima versiune este MS-DOS 7 sub interfeţele grafice Windows.
Sistemul de operare MS-DOS a fost proiectat în principal, să execute un singur program pentru un singur utilizator.
2) Digital Research Corporation a introdus câteva versiuni noi, incluzând DOS Concurent care suporta execuţia mai multor programe în acelaşi timp (DR-DOS).
3) Apple DOS a fost introdus pe PC-urile de tip Apple, care se bazează pe microprocesoare diferite decât cele folosite de IBM, deci incompatibil cu clasele de PC-ri de tip IBM; iniţial a fost destinat pentru un singur utilizator care execută un program la un anumit moment.
Un sistem de operare mult mai puternic este Macintosh DOS proiectat să fie utilizat pe PCuri de tip Apple /Macintosh DOS (implementat cu microprocesor Motorola 68040) ce permite multiprogramare şi memorie virtuală.
Apple Computer a lansat următoarea generaţie de sisteme de operare constituită din Mac OS 8 şi Rhapsody.
4) Interfeţele grafice WINDOWS
Windows este o interfaţă grafică orientată pe ferestre; utilizatorul poate lansa concomitent mai multe aplicaţii, fiecare în fereastra ei, precum şi efectuarea schimbului de informaţii între acestea. Se consideră ca apariţia sa marchează momentul în care calculatoarele IBM şi compatibile, au putut egala facilităţile de utilizare şi viteza calculatoarelor din gama Macintosh.
Windows 3.11. for Wokgroups, spre deosebire de Windows 3.1., dispune suplimentar de facilităţi pentru lucru în reţea a grupurilor de utilizatori conectaţi; aceştia pot efectua transferuri de date, mesaje, informaţii prin simpla selectare şi activare a unor comenzi şi funcţii disponibile.
Windows NT (New Tehnology) a fost proiectată în ideea compatibilităţii cu interfeţele grafice precedente, Windows 3.1. şi Windows 3.11. for Workgroups. Sistemul Windows NT, serverul Windows NT şi produsele legate de acesta, alcătuiesc un sistem un client-server deschis, deosebit de puternic şi fiabil. Unul dintre avantajele majore care-l recomandă, constituie posibilitatea implementării atât pe platforme Intel, cât şi pe platforme bazate pe microprocesoare RISC.
Windows 95 spre deosebire de versiunile precedente, încearcă să fie un compromis de system de operare ce lucrează pe 32 de biţi; încorporează majoritatea facilităţilor regăsite la celelalte interfeţe grafice, adăugând şi altele noi. Este util doar în aplicaţii pe 32 de biţi, chiar dacă păstrează compatibilitatea cu aplicaţiile pe 16 biţi.
Windows 98 este un sistem de operare complet integrat cu Internetul, constituindu-se ca un suport pentru noile tehnologii hardware şi păstrând compatibilitatea cu Windows 95 faţă de care apare ca un upgrade.
Windows 2000 este ultima generaţie a celui mai răspândit sistem de operare de reţea din
întreaga lume. Proiectat pentru organizaţii de orice dimensiune noua versiune oferă siguranţă sporită şi scalabilitate, costuri mai reduse, respectiv servicii pentru aplicaţii derulate prin Internet.
5) OS/2 (Operating System / 2)
În 1988 IBM şi Microsoft a introdus sistemul OS/2 care a fost proiectat să preia avantajelemicroprocesoarelor I 80286 şi I 80386 pentru seria de microcalculatoare IBM PS/2 pe 32 biţi; este un sistem de operare multitasking, fiind capabil a adresa 16 M memorie internă; necesită 1,5 M memorie internă şi hard disc; versiunile construite în jurul microprocesorului I 80386 sunt şi multiutilizator (maxim 16 utilizatori simultan).
Deşi spaţiul adreselor fizice este de 16 M, prin mecanismul memoriei virtuale spaţiul adreselor virtuale poate accesa până la 32 M.
OS/2 păstrează majoritatea comenzilor MS-DOS în special pentru operaţiile cu fişiere şi periferice.
Pentru a permite mişcarea intre aplicaţii a utilizatorului, OS/2 dispune de o interfaţă PM (Presentation Manager) orientată pe ferestre pentru introducerea comenzilor, selectarea taskurilor ce se vor executa, gestiunea taskurilor şi altele; PM dispune de două programe de comandă control:
▪ controlul pentru configurarea porturilor, culorilor ecranului şi setului de caractere, etc.;
▪ utilitar pentru fişiere ce permite deplasarea prin arbori de directori, mutare, copiere, ştergere de fişiere şi subdirectori, modificarea atributelor, sortarea şi alte operaţii.
Versiunile recente OS/2 Warp şi OS/2 Warp Connect solicită cel puţin un sistem AT 386 cu 4 M de RAM (OS/2 Warp) respectiv 8 M de RAM (Warp Connect).
OS/2 Warp este un sistem de operare ce controlează acţiunile calculatorului, dar este şi o interfaţă grafică utilizator (GUI-Graphical User Interface), care permite comanda calculatorului, prin selectarea de simboluri vizuale.
Dintre facilităţile disponibile la OS/2 Warp se pot enumera:
• lucrul cu mai multe programe (multitasking);
• interfaţa sistemului Warp este uşor de înţeles, de memorat;
• toate programele livrate cu Warp au aspecte grafice şi de operare similare (pachetul Bonus Pak)
• OS/2 Warp facilitează conectarea la Internet (CIM)
Bonus Pak include un procesor de texte, un program de tip foaie electronică de calcul (spredsheet), generator de diagrame, Sistem de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD), generator de rapoarte; utilitare pentru accesoriile: plăci audio, fax / modem, video, etc.
Conectarea la Internet se realizează on-line Compuserve cu CIM pentru OS/2, respectiv cu Hyper ACCESS Lite la alte servicii on-line, la un Bulletin Board System sau la alt PC.
6) UNIX a fost iniţial creat pentru minicalculatoare, pentru a mări disponibilităţile sistemului: memorie virtuală, multiutilizator şi multitasking; rescris în limbajul C, a fost portabil pe o gamă mai largă de sisteme de calcul: mainframes, microcalculatoare, de unde şi unul din marile sale avantaje.
Actualmente, sistemele de operare UNIX sunt proiectate de mai multe firme specializate, ceea ce a condus la existenta mai multor versiuni cum sunt: AIX, SCO-ODT, HP-UX, SOLARIS, Digital, UNIX, IRIX, Linux, ş.a.
Trăsăturile principale ale sistemului de operare UNIX sunt:
• Sistemul de fişiere structurat pe mai multe niveluri, ceea ce permite mai multor utilizatori să lucreze cu acelaşi calculator în acelaşi timp (multiuser);
• Orice utilizator curent poate solicita execuţia mai multor programe în acelaşi timp (multitasking);
• Un program utilizator poate să transmită rezultatele sale altui program;
• Utilizatorul poate redirecta rezultatele programului său de la un dispozitiv periferic la altul;
• Existenţa unui interpretor de comenzi şi un limbaj adecvat, cunoscut sub denumirea de Shell;
• Foloseşte un limbaj structurat numit μC, pentru programarea sistemelor;
• Includerea unor componente pentru editarea textelor şi formatarea lor pentru tipărire;
• Utilizarea de tehnici evoluate pentru conectarea sistemelor de calcul care operează sub UNIX sau alt sistem de operare;
• Nu impune vreo limită la eventualele modificări determinate de specificul aplicaţiei.
Linux a fost dezvoltat ca o versiune distribuită gratuit de UNIX, UNIX fiind unul dintre cele mai utilizate sisteme de operare în lume, mult timp standardul pentru staţii de lucru de înaltă performanţă şi servere mari. Pentru că UNIX este un produs comercial, el trebuie cumpărat pentru fiecare platformă pe care rulează. Licenţele pentru versiunile UNIX pentru PC-uri sunt destul de scumpe şi de aceea, în tentativa de a face UNIX-ul disponibil fără costuri pentru cei care vor să-l experimenteze, un număr important de sisteme UNIX pentru domeniul public au fost dezvoltate de-a lungul anilor.
Una dintre primele astfel de versiuni ale UNIX-ului a fost Minix, scrisă de Andrew Tanenbaum. Cu toate că Minix nu avea un set foarte mare de caracteristici, a fost un mic sistem de operare ce putea fi folosit pe PC-uri. Pentru a extinde Minix-ul, un număr de programatori au început dezvoltarea unui sistem de operare mai puternic care să profite de avantajele arhitecturii
microprocesorului I 80386. Unul din primii proiectanţi ai acestui sistem cunoscut ulterior sub numele de Linux, a fost Linus Torvalds de la Universitatea din Helsinki. El a lansat o primă versiune a Linux-ului în 1991. O versiune comercială, aproape fără nici un bug, a fost lansată pentru programatori în martie 1992.
Curând, mulţi programatori au început să lucreze la Linux şi pe măsură ce provocarea şi dorinţa de a construi un sistem de operare asemănător UNIX-ului a început să prindă, Linux-ul a
crescut cu o rată remarcabilă. Deoarece numărul celor care lucrau la Linux creştea, într-un final acest sistem de operare a fost terminat şi acum include toate instrumentele ce se pot întâlni într-o versiune comercialã a UNIX-ului. Linux-ul continuă să crească pe măsură ce adaptează noi caracteristici şi programe care original, au fost scrise pentru versiunea comercială a UNIX-ului.
Linux nu se bazează pe o singură versiune de UNIX, ci este o consolidare a celor mai bune caracteristici ale BSD UNIX şi System V. BSD UNIX a fost dezvoltat şi implementat la Universitatea din California (Berkeley) începând din anul 1997. Câteva lansări majore au crescut puterea lui BSD UNIX. Câteva programe standard UNIX au fost iniţial realizate la BSD, cu toate că BSD a încetat dezvoltarea versiunilor de UNIX la începutul anilor ’90. Compania AT&T care a realizat prima versiune de UNIX, a continuat propria dezvoltare producând o serie de versiuni UNIX numite System III, System IV şi System V. Linux foloseşte prima lansare a lui BSD UNIX numită 4.4 BSD ca bază şi preia câteva alte caracteristici din ultima lansare a versiunii System V, numită System V Release 4 ( SVR4 ).
Linux este un sistem de operare complet multitasking şi multiuser care se comportă ca sistemele de operare UNIX în termenii comportamentului nucleului şi a suportului pentru periferice (fig.3.9). Linux are toate trăsăturile UNIX-ului, plus câteva extensii recente care i-au adăugat mai multa flexibilitate.
Unele servicii software furnizate chiar de nucleu, au proprietăţi similare, prin urmare au fost abstractizate în clase. De exemplu, diferitele protocoale de reţea au fost abstractizate într-o singură interfaţă de programare numită BSD socket library. Un alt exemplu îl constituie fişierele de system virtuale ( Virtual File System -VFS ) care abstractizează operaţii legate de fişiere şi pentru care fiecare sistem de fişiere are propria implementare. Când o entitate încearcă să utilizeze un sistem de fişiere, cererea se transmite VFS - ului care o redirecţionează către driverul pentru sistemul de fişiere corespunzător.
Pentru a face ca Linux-ul să fie acceptat la scară largă, el suportă un număr de sisteme de fişiere inclusiv cele compatibile cu DOS şi OS/2. Sistemul iniţial de fişiere propriu al Linux-ului Sisteme operaţionale numit ext2fs este proiectat pentru o utilizare optimă a discului.
Linux-ul este ideal pentru dezvoltare de aplicaţii şi experimentare cu noi limbaje. Diferite compilatoare, inclusiv C, C++, Fortran, Pascal, Modula-2, LISP, Ada, Basic şi Smalltalk vin prin distribuirea software-ului. Multe dintre compilatoarele Linux-ului, instrumente, debuggere şi editoare provin de la proiectul GNU Free Software Foundation.
7) Open VMS
Open VMS, iniţial denumit VMS ( Virtual Memory System ), a fost conceput în 1976 ca un sistem de operare pentru noua linie de calculatoare pe 32 de biţi a firmei DEC (Digital Eguipment Corporation), numită VAX (Virtual Address eXtension ). Primul model VAX ( 1/780 ) a fost denumit Star, de aici şi numele de cod Starlet pentru sistemul de operare VMS, nume care se păstrează şi astăzi ca nume pentru biblioteca sistem ( STARLET.OLB). Versiunea actuală a sistemului de operare este Open VMS 7.2
Open VMS este un sistem de operare pe 32 de biţi cu suport pentru multitasking, multiprocesor şi memorie virtuală.
Conceput ca un sistem de operare de uz general care rulează atât în mediile de dezvoltare,cât şi în mediile de producţie, Open VMS poate fi implementat pe toată seria de calculatoare Alpha a firmei DEC (actualmente un departament al firmei Compaq Computer Corporation ), cât şi pe seriile de calculatoare VAX, Micro VAX, VAX Station şi VAX Server. Pentru ambele categorii de platforme OpenVMS asigură facilităţi de multiprocesare simetrică ( Symmetric MultiProcessing – SMP).
Sistemul de operare OpenVMS poate fi configurat pentru a oferi performanţe maxime în medii foarte variate ca de exemplu domenii care necesită calcule şi operaţii de intrare /ieşire intense,
medii client /server, sau execuţie în timp real. Performanţa sistemului depinde de tipul de calculator, memoria internă disponibilă, numărul şi tipul discurilor, etc.
Versiunea 7.2 pentru platforme Alpha aduce noi facilităţi proiectate pentru a asigura un nivel înalt de interoperabilitate între OpenVMS şi Windows NT. Aceasta oferă şi arhitectura software Galaxy pentru OpenVMS care creşte performanţa, scalabilitatea şi siguranţa în funcţionare permiţând mai multor instante ale sistemului de operare sã se execute simultan în acelaşi calculator sau pe un cluster.
Cele mai importante facilităţi introduse sau extinse de către OpenVMS V7.2 sunt:
• integrarea cu Windows NT;
• arhitectura Galaxy pentru platforme Alpha;
• canale pe fibre optice pentru interconectarea mediilor de stocare într-un cluster OpenVMS;
• componenta Object Model ( COM );
• Java Development Kit;
• Netscape Fast Track Web Server;
• noi modalităţi de realizare a clusterelor ( performanţă sporită pentru baze de date mari distribuite, management simplificat, toleranţă la defecţiuni fizice, Galaxy, etc ;)
• sistem îmbunătăţit de stocare a fişierelor;
• servicii de TCP/IP îmbunătăţite, bazate pe cele din kernelul Tru 64 UNIX;
• unelte noi pentru administrare;
• îmbunătăţiri în ceea ce priveşte performanţa, siguranţa, disponibilitatea şi securitatea sistemului de operare;
• program de BACKUP îmbunătăţit;
• compatibilitate completă cu anul 2000.
Ultima versiune ( OpenVMS V7.2-1) include suport pentru COM V1.1 pentru OpenVMS, canale de fibre optică pentru conectarea dispozitivelor de stocare, suport pentru multe din standardele importante cum ar fi OSF/Motif şi OSF Distributed Computing Enviroment (DCE), Java şi Microsoft Distributed Component Object Model (DCOM).
La ora actuală există aproximativ 450.000 de sisteme OpenVMS instalate în întreaga lume. Produsele Alpha/OpenVMS sunt apreciate datorită performanţei, securităţii, siguranţei în funcţionare, facilităţilor de interconectare oferite, posibilităţilor de upgrade ulterior şi costurilor foarte scăzute de întreţinere.
Acestea sunt dovedite şi de poziţia ocupată pe piaţă:
• numărul 1 în domeniul sistemelor integrate din domeniul medical;
• 90% din sistemele producătorilor de procesoare;
• peste 50% din sistemele de facturare;
• 66% din transferurile financiare se fac pe maşini Alpha/OpenVMS;
• 5 din cele mai mari 10 burse ale lumii;
• peste 80% din loterii.
În România, sistemele Alpha/OpenVMS/Oracle sunt folosite de către Ministerul Industriei şi Comerţului, Mobifon ( Connex ), Registrul Independent al Acţionarilor REGISCO S.A., SNCFR şi în sistemul bancar.
